Sindromul general de adaptare la stres evolueaza în trei faze.
Recunoasterea este stadiul în care omul identifică pericolul și intră în starea de alertă luptă sau fugi.
Se produc ambii hormoni ai stresului: adrenalina și cortizon.
Rezistența este stadiul în care corpul tinde să se adapteze unei situații solicitante care persistă. Adaptarea necesită resurse fiziologice care pot fi epuizate.
Epuizarea dacă apare înseamnă că situația de stres a durat prea mult și resursele de energie ale corpului s-au epuizat. Sistemul imunitar este deja slăbit și pot aparea afecțiuni.
S-a demonstrat ca stresul este un însotitor inevitabil al vietii. Lipsa solicitarilor determina în timp o deteriorare progresiva a functiilor psihice si fizice.
Stresul nu caracterizează întotdeauna ceva daunator si din aceasta cauza s-au definit notiunile de „eustres” si „distres„.
Este foarte important să constientizăm legatura dintre un sistem nervos sanătos și un sistem imunitar sanătos. Legătura constă în primul rând într un mod de gândire sănătos. Stările emoţionale negative pot duce la o scădere a imunităţii generale a organismului.
Deasemeni bolile psihosomatice arată legătura dintre sistemul nervos și sistemul imunitar. Astfel, cercetările au demonstrat că stresul sau stările depresive pot să influenţeze funcţiile sistemului imunitar.
Cu cât psihicul nostru este mai ridicat, mai pozitiv imunitatea noastră este mai crescută.
Cand ne enervam și suntem furioși imunitatea scade foarte rapid, moment în care sistemul imunitar devine vulnerabil.
Nu uitați! 5 minute de mânie face ca 5-6 ore organismul nostru să fie lipsit de apărare.
Citește și:
