Simptomele stresului post-traumatic, debutează de obicei în primele 3 luni de la traumă deși, poate exista o întirziere de câteva luni sau chiar ani.
Evoluția tulburarii de stres posttraumatic se poate clasifica în:
Acută: simptomele durează mai puțin de 3 luni
Cronică: simptomele durează peste 3 luni
Tardivă: apare la mai mult de 6 luni de la traumă
50% dintre pacienți se refac complet într-un interval de maxim 3 luni. Restul de 50% pot avea simptome persistente mai mult de 12 luni sau pot avea o evoluție cronică sau recurentă.
Persoana prezintă urmatoarele simptome:
– retrăirea repetată a evenimentului traumatic;
– cosmaruri care conțin momente-cheie din evenimentul traumatic;
– tulburări ale somnului;
– iritabilitate sau accese de mânie;
– dificultate de concentrare;
– izolarea de societate;
– dezinteresul față de viitor;
– evitarea tuturor lucrurilor legate de traumă;
Cum se stabileste diagnosticul?
Diagnosticul pentru tulburarea de stres post-traumatic poate fi stabilit doar de un psihiatru sau un psihoterapeut, pe baza observarii simptomelor caracteristice, prezente cel putin timp de o luna.
Manifestarile clinice trebuie sa afecteze functionalitatea sociala, profesionala și interpersonală a pacientului. Specialistul va observa, în mod special, dacă pacientul prezintă urmatoarele manifestari:
– Reexperimentarea (retrairea) persistenta a evenimentului traumatic;
– Incearcă să evite lucrurile si situatiile legate de trauma;
– Are o perceptie negativa despre sine sau despre cei din jur;
– Prezinta simptome persistente de hiperactivitate neurofiziologica, (adica, somn agitat, iritabilitate, dificultăţi de concentrare, căutarea permanentă a semnelor pericolului, nervozitate, izbucniri nervoase).
O experienţă sufletească traumatică creşte de patru ori riscul de a suferi de boli grave.
Citește și:
